Limbajul durerii

În fiecare familie din România există cel puţin o persoană bolnavă, conform lui Cezar Irimia, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC).

Am fost cutremurata sa citesc aceste statistici. Dar astfel am analizat mai mult oamenii din viata mea. Da, si printre cei dragi mie s-a numarat o persoana care a suferit timp de aproape 1 an dureri crunte. Avea cancer. De col uterin. Descoperit tardiv. Tratat o perioada cu citostatice. Apoi i s-a administrat morfina. Dar, asa cum spune prof dr Ostin Mungiu, in Romania exista multa durere prost sau insuficient tratata. De ce?

Pe de o parte, farmacistii refuza sa tina in farmacii substante din categoria opioidelor – care au puterea de a ameliora acest tip de disconfort fara a crea dependenta la persoanele bolnave - tocmai pentru ca in tara noastra inca nu au un regim legislativ foarte clar. Medicii, pe de alta parte, evita sa prescrie astfel de medicamente din cauza unor prejudecati. Termenul morfina ii sperie pe pacienti, iar acestia refuza sa urmeze tratamentul. E un cerc vicios care a insemnat, pentru persoana draga de care v-am povestit, o moarte lenta si dureroasa.

Oare cum e sa simti cum ceva din interior iti musca din trup? Cum e sa ai dureri
dis-de-dimineata, ziua intreaga si noaptea, o durere care trece de bariere prin
somn si te macina, in fiecare zi, iti inghite lumina din ochi si te face sa mori, palid, cu gura impietrita?

Iar acesta e doar un caz. Dar sunt dureri de origine nononcologica, cauzate de boli care, desi sunt tratate corespunzator si pacientul se vindeca, durerea nu dispare. Iar viata oamenilor care sufera de asa ceva ar putea fi mult mai simpla daca s-ar colabora mai usor cu Ministerul Sanatatii si cu toate autoritatile implicate.

Personal ma alatur Coalitiei impotriva Durerii, initiate de prof Mungiu si vreau
sa lupt alaturi de pacientii cu boli cronice din Romania pentru a inlatura barierile impotriva asigurarii unui tratament corespunzator.